Acesta este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară, pe de o parte, şi creditorii care deţin cel puţinn 75% din valoarea creanţelor acceptat şi necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul-sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare şi de realizare a creanţelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află. Practicianul în insolvență numit că și administrator concordatar, are următoarele atribuț îi principale:

– întocmeşte tabelul creditorilor, care include şi creditorii contestaţi sau alecăror creanţe sunt în litigiu, şi tabelul creditorilor concordatari;

– elaborează, împreună cu debitorul, oferta de concordat, cu elementele componente ale acesteia , respectiv proiectul de concordat şi planul de redresare;

– face demersuri pentru soluţionarea pe cale amiabilă a oricărei dispute între debitor şi creditori ori între creditori;

– solicită judecătorului-sindic omologarea concordatului preventiv;

– supraveghează îndeplinirea obligaţiilor asumate de către debitor prin concordatul preventiv;

– informează de urgenţă, adunarea creditorilor concordatari asupra neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către debitor a obligaţiilor sale ;

– întocmeşte şi transmite adunării creditorilor concordatari rapoarte lunare sau trimestriale asupra activităţii sale şi a debitorului; raportul administratorului concordatar va conţine şi opinia acestuia privind existenţa sau, după caz, inexistenţa unor motive de rezoluţiune a concordatului preventiv;

– convoacă adunarea creditorilor concordatari;

– cere instanţei închiderea procedurii concordatului preventiv;

– îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, instituite prin concordatul preventiv ori stabilite de judecătorul-sindic.

 

Deschiderea procedurii insolvenței

Practicianul în insolvență numit administrator judiciar cu ocazia deschiderii procedurii are următoarele atribuții principale :

– examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor, după caz, şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport aprobării judecătorului-sindic

– examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la existenţa premiselor angajării răspunderii acestora, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi depunerea la dosarul cauzei;

– elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului;

– supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

– conducerea integrală, respectiv în parte , a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;

– convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

– introducerea de acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului, încheiate în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţ îi acordate de acesta , susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

– sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de procedură;

– denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

– verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea , notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de creanţe;

– încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii, formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru această putând angaja avocaţi;

– încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale, cu condiţia confirmării acestor operaţiuni de către judecătorul-sindic;

– sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta ;

– inventarierea bunurilor debitorului;

– dispunerea evaluării bunurilor debitorului, astfel încât această să fie realizată până la dată stabilită pentru depunerea tabelului definitiv al creanţelor;

– transmiterea spre publicare în BPI a unui anunţ cu privire la depunerea la dosar a raportului de evaluare, Reorganizare judiciară Este procedura ce se aplică debitorului în insolvenţă, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.

Presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui plan , numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat:

– restructurarea operaţională şi/ sau financiară a debitorului;

– restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

– restrângerea activităţ îi prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;

Administratorul judiciar va urmări că prin demersurile realizate de către conducerea debitoarei să nu se aducă atingere intereselor creditorilor, să se respecte planul de reorganizare și va sesiza judecătorul sindic și creditorii de câte ori va consideră necesar .

Practicianul în insolvență numit administrator judiciar cu ocazia deschiderii procedurii are următoarele atribuții principale :

– examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor, după caz, şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport aprobării judecătorului-sindic

– examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la existenţa premiselor angajării răspunderii acestora, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi depunerea la dosarul cauzei;

– elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului;

– supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

– conducerea integrală, respectiv în parte , a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;

– convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

– introducerea de acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului, încheiate în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţ îi acordate de acesta , susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

– sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de procedură;

– denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

– verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea , notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de creanţe;

– încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii, formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru această putând angaja avocaţi;

– încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale, cu condiţia confirmării acestor operaţiuni de către judecătorul-sindic;

– sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta ;

– inventarierea bunurilor debitorului;

– dispunerea evaluării bunurilor debitorului, astfel încât această să fie realizată până la dată stabilită pentru depunerea tabelului definitiv al creanţelor;

– transmiterea spre publicare în BPI a unui anunţ cu privire la depunerea la dosar a raportului de evaluare, Reorganizare judiciară Este procedura ce se aplică debitorului în insolvenţă, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidatorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic.

Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora.

Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare.

Bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual.

Tipul de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care se optează sunt aprobate de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar.

În cazul licitaţiei publice, publicitatea se va face şi prin afişare pe site-ul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.

În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, cu acordul creditorilor, lichidatorul judiciar poate să angajeze, în numele debitorului, un evaluator şi să îi stabilească onorariul.

Rolul lichidatorului în această etapă este axat pe obținerea prețului maxim posibil în schimbul bunurilor debitorului falit în vederea stingerii tuturor cheltuielilor de procedura și a creanțelor acceptate și înscrise în tabel, precum și a punerii la dispoziția asociaților a sumelor reziduale rezultate că diferența pozitivă dintre activul și pasivul debitorului.

În cazul lichidării voluntare este necesară acoperirea integrală , a tuturor creanțelor creditorilor pentru a înlătura pericolul declanșării de către aceștia a procedurilor prevăzute de Legea 85/2014.

Elementele de bază ale lichidării judiciare sunt aplicabile și in cazul lichidarii voluntare